Este prea mic Pământul,să pot alta ca tine
S-o am drept companie,în serile senine
Și nici cristale rare,nu pot a ta privire
S-o poată egala,în a ei strălucire
E prea puțin și cerul,cu-albastru-i infinit
Să poat-a măsura,atât cât te-am iubit
Și nici întreg decorul,cu-ntinderi lungi de ape
Nu poate amintirea-ți,din mine s-o îngroape
E prea puțin cuvântul,să pot a te descrie
Și nu-mi ajung versete,nici chiar de-ar fi o mie.
Cu siguranță-mi este,mult prea încet și glasul
Să pot a cuvânta,cât vreau să îți văd pasul
„Prea mult”!Cuvinte-n stare să descrie
Cam toate sentimentele,ce le trezești tu mie
Și prea?A da!Mult prea ușor îmi este
De când te știu să spun,că viața-i o poveste!
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Deci...exista acel joc de cuvinte,pentru ca am vrut sa scot in evidenta faptul ca toate cristalele rare,cu a lor stralucire,nu ii pot egala stralucirea din privire. Ei,muzei mele!In ceea ce priveste expresia "nu pot" exista fizic o singura data in poezia mea...Acum,nu-mi ramane decat sa va multumesc pentru tot si pentru faptul ca ati trecut pe pagina mea!Sfaturile dumneavoastra o sa imi fie de folos si va mai astept pe aici! Va salut!Sper ca am fost destul de clar in explicatii,asta mi-a fost insa inspiratia de moment! ;)
Gustavo El (autor)
joi, 21 ianuarie 2016
Parca mult prea multi "nu pot", culminand cu
"Nu pot... s-o poata" din prima strofa...
(Poate ca asta v-a si fost intentia, adica sa formati un fel de joc de cuvinte; insa, e foarte posibil ca sa printre cititori, sa fie si unii care vad altfel...)
Typo la versul 8 Nu pot / Nu poata.
florianruse
joi, 21 ianuarie 2016