Prin pădure - rujoiu mihai
Poezie adăugată de: rujoiu mihai

    duminică, 12 martie 2017

Prin pădure cornul sună
Colţi de-argint ar căuta
Tu-n marama încă verde
Vrei în faţa mea a sta.

Foşnet se-nvârte ca valul,
Ochiul trage a păcat,
Tu mai aprig te apropii,
Şi eu mult te-am aşteptat.

Dintr-un cuib înalţă păsări
Vuiet sur şi hărmălaie,
Tu-ţi strângi mâinile la sân
Şi-al meu dor arde văpaie.

Frunze roşii lângă cioturi
Muşcă din muşchiul sătul,
Tu visezi ca pe-un trofeu
Şi-al meu suflet e credul.

Cerul stă să-i vină rostul
Nemişcat de-atâta vreme
Te aştepţi din clipă-n clipă
Să-ţi sărut albastre gene.

Prinsă-n laţ victimă cade
Făr de vină cruda lună,
Te speli cu stele pe faţă
Din juru-mi s-alungi furtună.

Totu-i prins în agonie
Ca-n tabloul nesfârşit,
Ai speranţa de-a te vede
Numai eu nu sunt privit.

Se aleargă rând pe rând
Dar nu ştiu cine pe cine
Tu te ţii să nu fii pradă
În ţinta la orişicine.

Urme duc atât de vagi
Urmărite pas cu pas
Tu dezlegi ultim secret
Să-l parcurgi şi eu te las.

Se arată-n faţă vremea
Dulce a multor chemări
Stai la margine de zi
Şi eu plin de întristări.

Iarba-naltă se desprinde
Precum frunza de copac
Tu te rezemi de-a ta umbră
În timp ce eu mă desfac.

Prin pădure cornul tace
Prins în colţii de argint
Tu-n maramă simţi plăcere,
Când te-ating şi eu o simt.



vezi mai multe poezii de: rujoiu mihai




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.