Toamna pururi așteptată
Cu a ei regalitate
Aduce încă o dată
Frumusețile ei, toate.
Cu mers timid, cu eleganță,
Ținând buchetul purpuriu,
Toamna e ca o mireasă
A regatului fumuriu.
Tot orașul înghețat
În a timpului lentă promenadă
Așteaptă, fascinat,
Ca frunzele să cadă.
Frunze multe, frunze firave,
Frunze galbene ca astrul sfânt
Părăsesc, suave,
Casa părintească
Și cad pe ignorantul pământ.
Pomii falnici plâng cu milă
Pentru al lor frumos trup
Ce acum e doar o movilă
A ramurilor ce se rup.
Raza mare a puterii
Bate astăzi mai încet,
Căci prințesa nemuririi
A îmbrăcat ruginiul corset.
Prințesa fumurie,
Ce chiar astăzi a sosit,
Sub orice denumire,
Ea tot frumusețe a făurit.
vezi mai multe poezii de: Ilinca Pantazi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.