PRINTRE GÂNDURI CELESTE
În odaia poemului
ploaia se rotunjeşte
până la frig,
cerul adus lângă silabă
din ore apoase s-adapă,
fructul zilei stă să cadă
peste nopţi tăiate-n sare
mireasa de insomnie
legănând iluzii coapte.
Peste tot şi peste toate
într-un jilţ de întrebare
stă poetul
boltit de singurătate
cu tâmpla tăindu-şi zare
în memoria cuvântului,
ca un astru de răcoare
pentru pământul încins
de păsări.
În odaia poemului
printre ganduri celeste
veşnicia se numeşte
Eminescu !
vezi mai multe poezii de: Alexandru Ciocioi