Printre oameni...
Adăugat de: Lyana poezii

Mi-l amintesc ca prin vis. Minion , zâmbitor cu o faţă jovială, cu ochi scânteietori şi cu sprâncene arcuite, surâdea necontenit din dosul catedrei care număra vrafuri întregi de cărţi.
La prelegeri nu ne dicta niciodată. Vorbea liber, ţinea un discurs interminabil, lung dar captivant, de ne ţinea ore-n şir cu ochii larg deschişi şi gura căscată, dornici de a-i sorbi fiece cuvânt şi fiece frază.
Preda psihologia socială. Captivant curs. Şi atât de dificil, încât curiozitatea pe care o stârnea la curs, abia abia era amorţită prin bibliotecile facultăţii. După două, trei lecturi, mintea parcă ni se bloca în încurcatele reprezentări sociale, mănunchi de iluzii pentru mine în perioada aceea.
Discursul magnificului profesor curgea lin, ca o apă curgătoare. Din când în când, se oprea şi ne privea cu o curiozitate vie îmboldită de necesitatea de a afla dacă am prins dacă am înţeles ceva. Surâdea uşor iar ochii îi deveneau şi mai scânteietori parcă. Şi, de parcă ar fi surprins nedumerirea noastră, venea cu fel de fel de explicaţii edificatoare.
Îmi amintesc de faptul că ore-n şir căutam în biblioteci, febril, informaţii suport pentru cele vehiculate la curs. Îi răsfoiam cărţile şi cursurile pe care i le ştiam pe de rost, încercam să-i concretizez ideile în realitatea înconjurătoare, porneam de la complex la simplu, de la abstract la concret. Pe scurt, încercam să găsesc explicaţii psihologice pentru conduitele sociale, sintetizam idei preluate din curs în teorii explicative. Şi mai mult de atât proiectam eu însămi ipoteze animată de necesitatea de a deveni cândva psiholog social.
Câmpul social ca şi domeniu investigativ reprezenta pentru mine pe atunci o sursă inepuizabilă şi o sete incomensurabilă de cunoaştere. Teoriile explicative în totalitatea şi diversitatea lor nu-l epuizau , se generau parcă noi şi noi domenii de cunoaştere. Aveam impresia că există un substrat subsidiar explicativ şi epuizant care animă şi fundamentează întreaga lume socială în toată complexitatea şi diversitatea ei. O lume pe care doar o minte strălucită o poate surprinde şi explica.
Aşa eram eu la vremea aceea. Încurcată în teorii, abia atingeam pământul. Păream proiectată în spaţiu, în stelele care-mi vegheau cuminţi visele. Târziu am înţeles că lumea ca obiect al investigaţiei era cea concretă reală palpabilă pe care puteai s-o atingi s-o simţi prin toţi porii fiinţei tale s-o trăieşti .
Domnul profesor a înţeles-o de timpuriu. A înţeles că a fi psiholog social înseamnă a trăi de fapt .... printre oameni.
Aproape zilnic îşi rupea din timpul său pentru o cursă Dorohoi-Iaşi.
Dorea să investigheze să asiste la discuţii să-şi facă o idee o părere, să-şi delimiteze un câmp de lucru să elaboreze teorii pe marginea celor văzute. A înţeles că stocurile teoriilor sociale n-au niciun rost dacă nu le pliezi, nu le raliezi, şi nu le indentifici în contextul spaţiului social.
Asta ne spunea deseori la curs., Nu teoria face practica ci invers , că lumea e o sursă inepuizabilă de cunoaştere şi că complexitatea sa nu atinge limite. Zilnic te afli în faţa a ceva nou, zilnic apar noi şi noi întrebări , te simţi asaltat de ele ca o pâclă enormă şi deasă. Că teoriile existente te fac să te îndepărtezi de însuşi obiectul investigaţiei, că te închid în tine şi te fac captiv unei lumi pe care ţi-o creezi singur.
Însă lumea ca obiect al investigaţiei trebuie să se constituie într-o ţintă permanentă întrucât este o resursă autentică valoroasă. A şti multe despre oameni înseamnă de fapt ..... a trăi printre ei.
Şi lumea l-a captivat pe domnul profesor într-atât încât manifestările fiinţei umane părea să-l fi absorbit întru totul.
E mult, să găseşti timp pentru a fi cu oamenii a-i asculta a le şti păsurile nevoile speranţele.
Însă d-l profesor, întotdeauna găsea timp. Dacă nu-l găsea şi-l improviza animat de dorinţa autentică de a fi în permanenţă printre oameni.
Sonda categoriile sociale în toată complexitatea lor.
Învăluit în anonimat rupea crâmpeie de conversaţii, urmărea firul logic al conversaţiilor, explora gesturi în toată complexitatea lor conturându-şi într-un final concepte pe care le imortaliza în creaţiile sale. Creaţii cu impact uriaş în mintea şi sufletul celor care îl audiau. Acţiunile sale au avut vaste valenţe determinative. Au mers până la punctul de a incita la cunoaşterea concretă ,empirică, pornind de la simpla observaţie. Exemplul său fu atât de viu, încât peste ani, m-am pomenit călătorind prin lume iar unul dintre motivele care mă animau îl constituia nevoia de a fi… printre oameni.
De a le asculta nevoile, păsurile, de a veni în contact cu vastitatea lumii sociale pe care numai aşa o poţi conceptualiza.
De a fi aici şi acum hic et nunc în modul prezent, la timpul prezent, cu, pentru şi printre oameni. Experienţă minunată, antrenantă, îmbucurătoare, fascinantă!
Experienţă cu mii de efecte pozitive pe care le-am asimilat din plin.
De curând dl profesor a plecat la cer. Însă, sunt convinsă că şi de acolo, Dl Profesor îşi mai rupe din timpul său pentru a mai fi puţin printre oameni.


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.