Privirea, dorul, gândul
Gândul, tăcut prieten sau duşman,
închide noaptea spre zidire,
iar patima, spre izbăvire,
transformă crucea-n talisman.
Dorul, un pod de legături tăcut
peste a timpului cărare,
e amintirea-aceea care
ne întoarce spre trecut.
Cuvânt nescris este privirea
încărcată de tăcere,
ce-aduce ca o adiere,
din noi, de undeva, trăirea.
vezi mai multe poezii de: sorina