Sufletul meu s-a împărțit în două
Când ai plecat, târziu, pe drum de seară,
O parte-ai luat-o pe calea ta cea nouă,
O alta mai continuă să doară.
Dar mi-ai lăsat atunci când ai plecat
Eterne amintiri, cât pentr-o viață,
Când cerul meu era înseninat
De ochii tăi, în fiecare dimineață.
Mai simt aievea blândețea lor și-acum
Desprinsă parcă din frumoasele povești,
Cum te vedeam la început de drum
Când eu credeam c-o zână tu îmi ești.
Dar magică era a ta privire,
Intreaga ta făptură o splendoare
Si nu-mi doream decât într-o clipire
Să-ți simt etern-a pleoapelor savoare.
Le sărutam pe amândouă cu căința
Sărutului depus pe o icoană,
Dar din păcate mi-a lipsit voința
Si am simțit a dragostei prigoană.
Căci n-am știut iubi la vremea aceea
Si n-am știut-o poate niciodată,
Ferice-n lume, Doamne, de acela
Ce-a cunoscut iubirea-adevărată.
Căprar Florin
vezi mai multe poezii de: caprarflorin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc din suflet Oana!
caprarflorin (autor)
luni, 09 noiembrie 2015
Toata poezia e frumoasa, felicitari
oana
luni, 09 noiembrie 2015
Multumesc din suflet George ! O seara minunata !
caprarflorin (autor)
duminică, 08 noiembrie 2015
Foarte frumos scrisa, poezia ta are tot ce ii trebuie. Felicitari.
george
duminică, 08 noiembrie 2015