Te simți prizonier în carcera lumii
aștepți adormirea să te salvezi
să nu mai fii
,,îmbrăcat în răni de ceață”
în zbateri ce ascund
trădări perfide
rostogolite sub patima
eternității.
Ești ca o pasăre într-o colivie închisă
lovești cu aripa pereții încercând
să oprești pervertirea firii
să lupți - să ieși viu.
Respiri singurătatea…tăcerea
care, la rândul lor,
devin captive
într-o captivitate
absolută.
Te simți prizonier în carcera lumii
te ridici să fugi, dar poți...
poți construi o viață între
între răsărit și apus?
vezi mai multe poezii de: Liliana Tirel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.