prizonier al libertãții
scriu cu mâinile-ncãtuşate
în celula de laşitate
şiruri din eternitate
le memorez în minte cu exactitate
dar le las neprecizate ...
am o pornire spre margini fãrã contur
dar le fac sã tacã,
suflare sã nu primeascã.
libertatea încet, încet
începe sã mã plictiseascã
reuşeşte sã m-ațipeascã ... .
un fir de vânt sãlbatic
se leagãnã-n mângâieri nedestinate
frãmântã neastâmpãrat
tãcerea timidã, începe sã o stingã
freamãt neobositor
pune-n libertate un gând rãtãcitor
o libertate care m-a fãcut un rob
trãiesc fãrã niciun rost
sunt liber de fapte condamnate
dar mã ascund-n laşitate ...
am înconjurat libertatea
cu un contur de rutinã
mã dezleg de libertatea comunã
ce mã face un mediocru
un suflet blând cu pas plãpând
un glas nevãzut aproape stingher
nu asta înseamnã libertatea!
libertate mimatã
asta e tot ce se aratã
pe suprafața acelora ce li s-au iertat orice vinã
libertatea unui creştin
ce nu se afirmã -
pusã demult în arhivã
vezi mai multe poezii de: Ema
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.