De ce n-aveți gândirea luminată
și suferiți cu toți de-o boală grea
considerând că dreapta judecată
nu se aplică la persoana mea?
Nu am cerut o funcție înaltă
să ma înclei de-al tronului catran,
De ce vă sunt în suflete o haltă
la care poposiți fără program?
De ce vă erijați în crematorii
arzând proiecte ce străine vi-s,
crezând c-ați devenit judecătorii
ce hotărăsc dreptatea în parvis?
Nu am dorit a voastră epopee
în negrul conștiintei patrulând
Eu îmi trăiesc interna odisee
pe valuri de legendă navigând.
De ce-mi fixați parâme de furie
de prova unui gând atât de cert?
Nu îmi doresc să am în farfurie
Fărâme de robie la desert.
Nu voi lupta pentru o falsă stemă,
pentru averi n-oi deveni soldat.
De ce gândiți că sunt o contratemă
de mă feresc de-al vostru abcedat?
Eu înțeleg a voastră stăruință
să prindeți în urechi rostogoliri
de conturi în a lumii trebuință,
Dar eu ascult a’ inimii simțiri.
Nu am țintit ca banul să îmi fie
Drept unic țel, o viață fără rost.
Eu am ales să cred că-n poezie
Voi regăsi averii adăpost.
Nu vom pulsa spre-aceleași idealuri
E o eternitate între noi
Voi vreți averi, eu adumbriri de lauri
De ce porniți cu versul un război?
V-ați pus pe frunte fadă diademă
și stăpiniți al banului regat
Dar crezul meu n-o să vă fie trenă
Își va urma parcursul renegat.
vezi mai multe poezii de: blacks