În ceața care tremură pe lac,
În frunza ce foșneşte-n crâng
Și-n umbrele-nserării, în amurg
Tot freamătă un pitpalac
Mai dolofan, cu ochii ageri, brun
Ce țipă de răsună codru'
La sărbătoarea de Sânpetru :
"Nu mă-puşcați ! Zbor în surghiun.
De nu mă dați după Marița,
Oricum nimic nu are rost.
Și voi intra de joi în post
Să-mi scriu pe portativ petiția
Către un cuc și un mierloi bătrân
Ce-şi plâng și ei doruri pe ram
Și care povestesc : oh, în ajun
Speriate de un chiot de bâtlan
Din cuibul nostru au zburat, pe rând
Cucița, mierla gureşă...
Ce greu mi-e singur !-zice cucu-n gând.
Pustietatea mă apasă...
Fluieră în si bemol, mierloiul.
Și mă vor înțelege, știu precis !
Altfel îmi voi porni războiul
Și îl voi câștiga. Am zis !"
Așa se frământa un pitpalac
Păreri de rău prinzând să-l roadă,
Fiindcă Marița, să-ți spun franc
Era...o mătură cu coadă.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mă bucur Ina, și mie îmi plac poeziile tale !
Cu același drag și eu,
mirimirela (autor)
marți, 06 septembrie 2016
Cu drag și bucurie te regăsesc, Andrei ! Mulțumesc... A fost inspirată de o știre dată pe un post tv despre un rățoi îndrăgostit de un tractor.
:))
Mi e dor de versul tău !
mirimirela (autor)
marți, 06 septembrie 2016
Ce frumos m-ai plimbat prin codru si mi-ai facut cunostinta cu păsările şi preocuparile lor! Mi-a placut poezia ta, Mirela! Cu drag,
Ina M.
marți, 30 august 2016
Interesanta idila! Am citit cu drag,
stomff
marți, 30 august 2016