Aflată pe sfârşite, ziua devenea tot mai frumoasă.
Cea dintâi stea apăru, şovăitoare,
la marginile singurătăţilor mohorâte ale cerului.
M-am întors ca să contemplu înapoia mea drumul străbătut,
gândind că zile de-a rândul el a fost folosit doar
pentru o singură călătorie
şi pentru a nu mai fi nicând umblat a doua oară.
Istoria venirii mele aici zace prin urmare astfel, mută,
în acea dâră de nisip!
Aşezat deoparte, meditez încă.
Drumul petrecut este poate asemenea unei harfe;
poate că el aşteaptă să fie cântat ceea ce a fost,
degetele divine ale Maestrului şi ale umbrei mai adânci
decât amurgul.
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.