Zi de zi, îmi plutesc bărcuțele de hârtie una câte una pe pârâul curgător.
Îmi scriu numele pe ele cu litere negre și numele satului în care locuiesc.
Sper că cineva dintr-o țară străină le va găsi și
va ști cine sunt.
Îmi încarc bărcuțele mici cu flori de shiuli din grădina noastră și
sper că aceste flori ale zorilor vor fi duse în siguranță la uscat
în timpul nopții.
Lansez bărcuțele mele de hârtie și privesc în sus spre cer și văd
norii mici ridicând pânzele albe și bombate.
Nu știu ce tovarăș de joacă al meu de pe cer le trimite în jos
prin aer să se întreacă cu bărcuțele mele!
Când vine noaptea, îmi ascund fața în brațe și visez că
bărcuțele mele de hârtie plutesc la nesfârșit sub stelele de la miezul nopții.
Zânele somnului navighează în ele, iar încărcătoarele își
coșurile pline de vise.
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.