M-ai făcut nesfârșit, așa îți este plăcerea. Acest vas fragil
Îl golești iar și iar și îl umpli mereu cu viață proaspătă.
Acest flaut mic, din trestie, l-ai purtat peste dealuri și văi,
și ai suflat prin el melodii veșnic noi.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima mea mică își pierde limitele în
bucurie și dă naștere unor rostiri inefabile.
Darurile Tale infinite vin la mine doar pe aceste mâini foarte mici ale mele.
Veacurile trec și Tu încă torni, și încă mai este loc de umplut.
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.