Lasă aceste incantații, cântece și rostiri de mătănii!
Pe cine venerezi în acest colț întunecat și singuratic al unui templu,
cu ușile toate închise?
Deschide ochii și vezi că Dumnezeul tău nu este înaintea ta!
El este acolo, unde țăranul ară pământul tare
și unde cărătorul de drumuri sparge pietre.
El este cu ei în soare și în ploaie,
și veșmântul lui este acoperit de praf.
Dă jos mantia ta sfântă și, la fel ca el, coboară pe pământul prăfuit!
Eliberare?
Unde se găsește această eliberare?
Însuși Stăpânul nostru a luat cu bucurie asupra sa legăturile creației;
el este legat de noi toți pentru totdeauna.
Ieși din meditațiile tale și lasă deoparte florile și tămâia!
Ce rău este dacă hainele tale se zdrențuiesc și se pătează?
Întâlnește-l și stai alături de el în trudă și în sudoarea frunții tale.
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.