Când creația era nouă și toate stelele străluceau în prima lor
splendoare, zeii și-au ținut adunarea pe cer și au cântat
„O, imaginea perfecțiunii! bucuria nealiată!”
Dar unul a strigat brusc
- -„Se pare că undeva există o ruptură în lanțul luminii
și una dintre stele s-a pierdut.”
Coarda de aur a harpei lor s-a rupt,
cântecul lor s-a oprit și au strigat îngroziți
- -„Da, acea stea pierdută a fost cea mai bună,
ea a fost gloria tuturor cerurilor!”
Din acea zi, căutarea ei este neîncetată,
și strigătul merge de la unul la altul
că în ea lumea și-a pierdut singura bucurie!
Doar în cea mai adâncă liniște a nopții stelele zâmbesc
și șoptesc între ele
- -„Zadarnică este această căutare! perfecțiunea neîntreruptă este peste toate!”
vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.