Ni-i neamul prins în rădăcini adânci,
În glia stăpânită de străbuni,
Precum un brad în clinul dintre stânci
Sau vița bolții la ai noștri buni.
Și limba ne e tot o rădăcină,
Rămasă de la daci și traco-geți,
Și-atâta cât a soarelui lumină
Ne-o lumina cu-a razelor săgeți
O vom vorbi, ca sfântă și curată,
Ce-a viețuit în secole prin noi,
Ca rădăcina de stejar ’cercată,
De vânturi și torente în puhoi.
Și ar mai fi o sfântă rădăcină,
Credința în Zamolxe-al nostru zeu,
Care-a bătătorit ce-avea să vină -
Credința în Iisus și Dumnezeu.
vezi mai multe poezii de: Nelu Preda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.