Aceste mări și fluvii și oceane,
zbătute-n văgăunile amare,
sunt lacrimile lumii seculare,
pe hărțile durerilor umane.
Și acești munți în aspră încleștare
sunt ne-mpliniri stratificate-n stane,
grozavele granitului mormane
pe inimi împietrite-n resemnare.
Iar codrii-aceștia, în eternă trântă
cu trăsnete și grindină și ploaie,
sunt brațele-omenirii ce se-avântă,
se zbuciumă și-o vreme se-ncovoaie,
ca să-și ridice iar din lupta sfântă
împărăția crengile vâlvoaie.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.