Mai e puțin, mai e puțin,
și plec în praf, în stea și'n crin.
Azi, piersic vechi ce stă să cadă,
și mâine: brumă, zări, zăpadă.
Și când tăticul s'o fi dus
sub fluturi jos, pe zodii sus,
în urmă-i, mic seraf bălai,
inel suav, crâmpei de rai,
tu, pui plăpând de promoroacă,
într'o grădină, într'o joacă,
să rupi din iarbă stea cu foi,
luceafăr verde de trifoi,
să-l legeni, lung, în mâini senine,
șoptind: tăticul e cu mine.
Apoi să prinzi pe flori de pluș
un licurici sau cărăbuș,
să-l culci pe-obraji de pergamută
zâmbind: tăticul mă sărută.
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.