Și dacă și urechea ta te minte
și ochiul tău la fel dacă te-nșeală
și-n piept zădărniciilor se scoală
cu fulgere de gușteri pe morminte,
și dacă piere-n fum și-n îndoială
tot ce zidești și-nalți pe schele sfinte
și-i ceață tot ce-ți crește înainte
și tot ce lași în urmă umbră goală, –
cum de culegi din umbră și din ceață
atâta grea și dulce voluptate?
De unde gheara asta ce se-agață
de fiece secundă care bate.
Și pentru ce atâta chin pe față
când treci din clipă în eternitate?
vezi mai multe poezii de: Radu Gyr
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.