De sus, din mahalaua de sus,
vin pe ulițe mici.
Sunt închiși ochii satului.
Și toate porțile și ferestrele
sunt ferecate.
Târăsc cu mine
o zdrențuită haină.
Tremurând,
mor aici la fereastra ta.
Îți întind mâna, iar tu,
în palma aspră și blândă,
înfigi un ac
subțire, lung și negru,
cu gămălia neagră.
Traducere Geo Dumitrescu
vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.