…Aici, când aerul trădează onestitatea crinilor,
e osândit la moarte de un vârtej de apă.
Nu e o umbră de amărăciune aceea pe care copacii o
împing înainte către apus.
Despre aceasta te va informa paznicul de vânătoare
pe care-l plătește frigul.
Dacă, în țara ta, o iluzie se pierde în largul căldurilor,
în a mea, zăpezile te vor ajuta să o găsești.
Dacă urma unui pantof nu dispune de timp ca să
adoarmă o violetă,
aici își petrece viața culegând ciclul ploilor.
E trist,
foarte trist să știi că o mână întipărită în pulbere
dăinuie mai puțin decât drumul pe care-l deschide o
frunză când moare.
Nu te mâhnesc aceste fire care ți se topesc pe loc de
obraji
când, despuiați de nori, îngheață în heleșteie?
Traducere Geo Dumitrescu
vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.