Întoarcerea lui Paul Eluard - Rafael Alberti
Adăugat de: Gerra Orivera



Vii de departe-aici, în astă seară

de primăvară-a Sudului, cu fruntea

încinsă de lumina definitivă ce

ai şlefuit-o, zi de zi, tu însuţi,
desăvârşind-o azi, cu moartea ta.

Eu te-am zărit, tu, spic frumos din Franţa,
în noaptea de octomvre,
când Libertatea încă nu zăcea
strivită sub o lume în ruine,
şi-n versurile tale de iubire,
în simplul grai al visurilor tale
nu se-aşternuse încă pe albul chip al păcii
un negru văl de doliu.

Şi azi revii la mine, din depărtări, călcând
pe apa mării, astăzi când ai murit.
Aş vrea
să fim încă prieteni, prietenie care
ar fi cântat voioasă, şi-acum, şi care-odată,
din multe pricini triste, ce le cunoşti prea bine,
abia simţi căldura degetelor.
Vino-n grădina unui exilat.
Şi florile acestea, şi daliile mele,
suavele corole de-amarilis:
aceste mari glicine-agăţătoare,
ce zidurilor poartă iubire credincioasă,
magnoliile, arborii, şi toţi
prietenii mei verzi ce mă-nconjoară
şi mă-ntovărăşesc de-atâta vreme,
eu le ofer inimii tale.
Ai venit.
Şi viaţa ta începe. Vorbeşte-mi. Să vorbim.



vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.