(Vară)
Ci hai, sorbind câmpii, cetăți înalte,
în cerb al undei preschimbat ușor,
pornind spre marca limpezimii albe,
cuib legănat de pescăruși în zbor.
Am să te-aștept cu vorba împietrită,
ca trestie pe înălțimi pustii,
rănit de-azur, chemat ca de-o ispită,
de-nsingurata-ți voce-n vijelii.
Îngăduie-mi, ca trestie, să-mi scriu
numele meu în unda curgătoare,
ce râu se cheamă-n grai de vânt pustiu.
Din numele-mi nimic nu se-alege
topit în nea… Tu te întoarce-acasă,
lung cerb de spumă-n munții tăi – un rege!
Traducere Veronica Porumbacu
vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.