De o mie de ani aștept,
De o mie de ani fug de mine,
De o mie de ani îmi iau zborul spre stele.
De o mie de ani îmi port orizontul
În transhumanța vieților trăite
Într-o lungă sinucidere colectivă.
De o mie de ani spionez
Umbra hazardului sperând
Că nu se va descompune fluid,
Ca întotdeauna când mă apropii.
O nespusă tandrețe râvnita
Alunecă în dreptul privirii și numai.
E greu de sfasaiat pânza uitării
Ce-o țese în jurul meu inocența.
vezi mai multe poezii de: amfiyon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.