Ai lumii regi sunt azi bătrâni
şi de urmaşi deja uitară,
căci fiii vor de prunci să moară,
iar fiice palide scăpară
coroane bólnave din mâini.
În bani, poporul le zdrobeşte
căci banul lumea stăpâneşte,
în noi maşini sunt modelate
voinţei lor îngenuncheate;
dar de noroc, ei nu au parte.
Metalul însă, vrea să lase
monezi şi roţile dinţate,
scăpând vietii lui mărunte,
ar vrea, din fabrici şi din case
înspre filoanele uitate
să se coboare iar, sub munte
ce-n urma lui se zăvoreşte.
traducere de Dan Dănilă
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke