Apusul zilei care moare
suflat e, iar, cu-argintul serii,
pe când în inima tăcerii
se-aude-o palidă rumoare.
Pământu-i altu,-acum; un astru
asupră-ne veghează, pur,
se sting rumorile din jur
în glasul apelor, albastru.
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.