Se naște din priviri, acolo sus,
întruna chipul unei lumi, de preț.
Doar uneori, pe-ascuns, un lucru-n plus
venind, se-așază lângă el răzleț,
când el străbate chipu-acesta jos,
dar altfel de cum în este, nu inclus
și nu gonit, ca-n șovăieli supus
realitatea dânduși-o prinos
acestui chip din care, în uitare,
puțin păstrează, implorând aproape,
și-aproape-nțelegând, lăsând să-I scape
adâncul înțeles: căci el dispare.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.