trad. Maria Banuş
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îţi sunt ulcior)
Dacă mă stric? (şi băutură-ţi sunt)
Sunt meşteşugul tău şi-al tău veşmânt,
cu mine rostul tău dispare.
În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ţi picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.
privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică
va rătăci-ndelungă vreme după mine-
şi-n asfinţit de soare se va-ntinde
în poala rece-a pietrelor străine.
Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică.
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Asa e Victor! Si eu am fost impresionata de mesaj si viziune! Cu drag,
Gerra Orivera
miercuri, 26 august 2015
Multumiri Gerra, o capodopera pe acest sait
Victor
miercuri, 26 august 2015
Frumosul e tot frumos, Auras, indiferent cine-l expune! Cu drag
Gerra Orivera
miercuri, 26 august 2015
Mulțumesc, Gerra, frumoase versuri,
Mă scuzi Gerra daca ți-am pomenit numele în altă parte decât la poeziile postate de tine.
ALapis
marți, 25 august 2015