Cu toatele,-aici, cântă ce a fost
cândva,-nu, însă,-n dauna lui mâine;
ce-nseamnă cer sau mână, vânt sau pâine
având să i se dea, din nou, de rost.
Nu-i un trecut bătrân ce se agață
de sineși, ca și cum doar el ar fi:
este pământul mulțumit de propria față,
care consimte la întâia zi.
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.