Cum am simțit ce-nseamnă-o despărțire!
Și încă știu: ceva întunecos,
întreg și crunt, ca un mănunchi frumos
arată iar și-l frânge în neștire.
Cum am privit, lipsit de apărare,
tot ce-a rămas și mă striga-n zadar,
lădându-mă să plec, cum e oricare
femeie, dar ceva mai mic și clar,
și-atât: un semn, o fluturare slabă,
ce nu se mai întoarce-asupra mea,
și-atât de ne-nțeles – un prun, cumva,
din care a zburat un cuc în grabă.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.