Familie străină - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

Așa cum praful, parcă din pustiu
stârnit în dimineți, la întâmplare,
prin colțuri unde totul vag apare,
se-ncheagă dintr-o dată-n cenușiu,

așa, într-un sfârșit, în fața ta,
din nu știu ce ei se iscară:
ceva nelămurit prin ploaia rară
a străzii, ce pe tine te dorea.

Sau poate nu pe tine. Căci un glas,
ca dintr-un an trecut, aici în drum,
slăvindu-te, tot plânset a rămas;
și-o mână se ivea, dar nu spre tine,
pe-a ta s-o prindă. Totuși, cine vine?
La cine se gândesc cei patru-acum?



Traducere Mihail Nemeș



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.