Ce ore emoționante
petrece, la fereastră stând,
în jurul existenței sale
distrată, tandră lunecând.
Cum ogarii culcându-se
labele lor așază,
instinctul visării
mâinile ei frumoase cochet ordonează
încât în jurul lor
tot restul se adună –
Nici brațele, nici sânii, nici umerii
nici ea: destul nu pot să spună.
Traducere Dumitru D. Ifrim
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.