Din ultima fereastră
când te-am văzut plecând
abisul nefericirii noastre
am băut până la fund.
Albele mâini întinse
înapoiate nopții
făceau ca cel din mine
ce-abia te părăsise
să se prefacă-n vânt...
Și-n împlinirea sorții
prin gestul despărțirii
redat nemărginirii
și curgerii mai sunt.
Traducere Dumitru D. Ifrim
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.