În vechea casă; larg, în față,
în cerc zăresc întreaga Pragă;
jos, trece înserarea vagă
cu pași tăcuți și lini prin piață.
Orașul piere în odaie.
Ca un gigant cu coif și-arată
cupola grea, coclită toată,
doar turnul Sfântul Nicolae.
Clipește o lumină prin
îndepărtat vacarm ce-apasă. –
Îmi pare că în vechea casă
o voce spune – acum: „Amin!”
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.