Insula sirenelor - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

De călătorii, târziu spre seară,
și de-acele mari primejdii când,
cu bunăvoință,-l întrebară,
spuse calm: el n-a știut nicicând


cu ce spaimă, cu ce voci buimace
ei se-ntorc să vadă că și el
în albastra, stinsă mare-acel
auriu al insulei ce face



să se-ntoarcă la vederea ei
brusc primejdia, care-n vâltoare
nu se-arată-acum, ca de-obicei.
Mută-nvăluie naierii care


știu că răsună-un cânt pe-acele
insule-aurii –, și zăpăciți
se-aruncă-orbește-n vâsle grele,
ca împrejmuiți


de tăcerea ce cuprinde-n sine
spațiul tot și suflă în urechi,
ca și cum cealaltă parte-ar ține,
fără să-i reziști, un cânt străvechi.



Traducere Mihail Nemeș



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.