Urcându-și sevele în capilare,
bătrânii-i vor simți curând dogoarea,
anul prea aspru care n-or să-l urce,
și care-n ei vor pregăti plecarea.
Al lor trup (atacat de elanul
firii crude, ce pare oarbă
la faptul că arterele mai beau
dar nu suportă forța care-mbată)
refuză mult prea brusca aventură;
încearcă adaptarea, dar neîncrezător,
găsește un alt mijloc, mult mai ușor,
pământului acceptă împăcat să se supună.
Traducere Dumitru D. Ifrim
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.