Deoparte înflorește somnul rău
în care-ntruna furișate strângeri
găseau iubirea noilor răsfrângeri
ce deschideau supuse-adâncul său,
și vise ce, cu măști neliniștite,
enorme pe coturni pășeau integre –:
și toate sus se-opresc în moleșite
tulpini, ce urnă cu semințe negre
(când, tot ținând în jos închisa floare,
păreau că mor) o-nalță-apoi deodată:
rupând vechi franjuri de calicii care
febril învăluie capsula toată.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.