Magnificat - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

Urcă cu greu pe povârniș, lividă,
lipsită de nădejdi și de povață;
dar când matroana-naltă și gravidă
cu gravitate îi ieși în față,

știindu-i taina fără să i-o spună,
atunci brusc pacea coborî în ea;
și cum ședeau, gravide, împreună,
cea tanără grăi: Mă simt așa,

de parcă-aș fi, iubito, fără moarte.
Aruncă Domnu-n cei bogați, străin
c-un gest nepăsător, splendori deșarte;
iși cată însă și-o femeie-aparte
și-o umple cu vecia lui din plin.

Și m-a găsit. Știi tu, poruncă-naltă
a dat din stea în stea de dragul meu –

O, suflete al meu, cât poți, tresaltă,
pe Domnul preamărindu-L tu mereu.



Traducere Mihail Nemeș



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Eu, care nu știu o boabă din altă limbă ptr. a citi marea poezie în vocala originară a curgerii ei, mulțumesc tuturor traducătorilor că mi-au întins punți de lumină să ajung la cunoașterea acestor spirite binecuvântate de-un har divin, tâlcuitori ale sensurilor profunde ale vieții într-o vocabulă ce ne-a cutremurat sufletul atâtor generații și ne-a făcut să percepem măcar fragmentar talazurile oceanului beatific al vieții, dincolo de pojghița subțire a lutului care ne obturează viziunea întregului! Și dincolo de cuvinte și imagini încerc să mă las cotropită de vraja spiritului care a deschis portaluri către alte lumi pentru noi, cei ce încercăm să auzim tropotul timpului și spațiului altfel și altcum decât prin simțurile cărnii! Iar fără forări în subpământurile cunoașterii nu se poate! Luminile înaintașilor vor da consistența adevărurilor perene doar construcțiilor interioare pe care ne vom învrednicii să le ridicăm în noi, fiecare după putințe și vrednicie, cu datele pe care le are și cerbicește să le amplifice! Eu mărturisesc că POEȚII mi-au fost nu numai formatori ci și salvatori (în toate formele posibile, de la cele grosiere la cele inefabile) a ceea ce sunt - de aceea le port o vie recunoștință și mă străduiesc să-i țin în luminile rampei, în această lume ce tinde să se dezică de valori, de rădăcini, de propria-i esență!
Gerra Orivera
vineri, 18 ianuarie 2019


Eu îl citesc și înțeleg pe Rilke numai în cheia dată de filosofia de limbă germană cu care sunt mai familiarizat...când îl citesc...parcă citesc filosofie pură în versuri- indiferent de traducător-...are poeme grele, ca să zic așa,nu pentru metaforele lor, ci prin ,,miturile filosofice,,abordate...am, însă, o certitudine: Rilke e poet, eu nu...și e suficient.
Georgebrancu
vineri, 18 ianuarie 2019


Multam pentru postare si nu pot sa nu savurez din plin comentariul Gerrei Orivera

Ma inclin
george
vineri, 18 ianuarie 2019


Mărturisesc George că acum vreo 40 și ceva de anișori când îl citeam prima oară pe Rilke la B.C.S., și eram fascinată de varianta lui Blaga la poezia „Final” (Epilog) nu înțelegeam de ce sufletul meu desena cu totul alte lumi citind traducerile Mariei Banuș față de ale lui Blaga sau alții.... Acum, chiar mi se par fascinante disonanțele sau armonicele unei poezii sub lupa unor diverși traducători.... În fond fiecare traducere este un altoi al propriului spirit și har de poet pe originalul traductibil! Pentru că întotdeauna va rămâne un ce intraductibil al fiecărui geniu poetic! De-aceea își și păstrează prospețimea versului peste timp și orice mode pasagere care învolburează apele artei!
Doar să le dăm voie să ne lumineze sufletul!
Gerra Orivera
vineri, 18 ianuarie 2019


,,...poruncă-naltă a dat din stea în stea de dragul meu,,


Mulțumesc pentru postări...greu mai e Rilke de-nțeles!
Georgebrancu
vineri, 18 ianuarie 2019