Ce cheamă el, stă-nspăimântat. Stă ce?
Stă Altul; tot ce nu e el se face
ființă. Și ființa-ntreagă-ntoarce
un chip făcut de zor, ce mult mai e.
O, magule, tu rabdă, rabdă, rabdă!
Fă cumpăna! Stai pe balanța fină:
de-o parte, casa și pe tine, dreaptă,
și, dincolo, ce a crescut să țină.
S-a hotărât. Unire. De chemare
refuzul fu-ntrecut. Cu-acoperite
arătătoare parcă, chipu-i are,
totuși, al nopții miez. Și el unit e.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.