În crângul vested e un strigăt
de pasăre, absurd în crângul vested.
Și, totuși, zace-ntreg rotundul strigăt
în clipa asta ce l-a plămădit,
larg cât un cer pe crângul vested.
Se-așează-n strigăt totul prea smerit:
ținutu-ntreg în el tăcut pătrunde,
și vântul pare-n el că se ascunde,
iar clipa, palidă tăcând, aproape
de fugă, pare-a ști de lucruri, care
ne-ar face să murim pe fiecare,
de-ar fi din el să scape.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.