Pământul, cerului, ce-ascultă multă lume
cu luare-aminte,-i spune că sunt punți
între ei doi – anume
acești munți.
El pare-nduioșat, adese,
că-i ascultat frumos și,-atunci, se-ndură
să-și dea pe față viața; iar după, nu-i mai iese
nici un cuvânt pe gură.
Traducere Șerban Foarță
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke