Din domoale destrămări fluide
urcă parcurile ne-ncetat;
cu poveri de ceruri sus, solide,
ce, durând, dintr-un trecut răzbat,
peste clare pajiști să se-aștearnă
și mereu cu-același mândru fast,
ocrotite-așa când se răstoarnă,
să-și retragă spațiul vast,
și sporind regalei măreții
nesecatu-izvor, crescând din sine
și în sine revenind: mai pline
de splendori, de lux și purpurii.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.