Duh de neînţeles, cine eşti oare,
cum de ştii unde, când să mă găseşti,
şi taina (ca un orb) o adânceşti
pe-atât încât se-nchide, rotitoare?
Amantul care strânge-n braţe, n-are
nimic aproape – doar tu eşti apropiat.
Pe cine oare nu l-ai îmbibat,
de parcă i-ai fi fost a ochilor culoare.
Cel care muzică-n oglindă ar zări,
pe tine te-ar vedea şi numele ţi-ar şti.
traducere de Dan Dănilă
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.