Lasă-i, că-n tristețe personală
ce-a spus unul va pieri, să creadă.
Teatru nu-i decât aici, nu-n sală;
smulge grea cortina să se vadă:
corului de nopți, pornind să spună
cântec larg, le-apare ora-acea confuză
când culcați stăteau ei împreună,
și veșmânt le rupe și se-acuză
pentru alta, pentru ora care
se-apară-n fundal și se frământă;
că n-a fost, să se calmeze,– n stare.
Dar cum spune o străină oră, frântă
stă: pe ea simțea ce-odinioară
la iubit găsise la-nceput,
mare doar atât și nevăzut
și-amenințător ca într-o fiară.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.