Prietene, de asta eşti însingurat...
Noi, cu vorbe şi semne din mâini,
pe lumea întreagă ne facem stăpâni,
pe partea ei slabă şi de-nfricoşat.
Mirosul, cu degetul cine-l ţinteşte?
Dar forţele rele, potrivnice sorţii,
multe le simţi... Cunoşti şi morţii,
iar un descântec te îngrozeşte.
Să-ndurăm împreună va trebui,
parte şi-ntreg, un tot să ne pară.
Mi-e greu să te-ajut. Şi nu mă zidi
în inima ta. Prea m-aş înălţa.
Să port mâna stăpânului meu aş vrea
spunând: Uite, Esau în blană de fiară.
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.