Crezi că simți dezastru-ți oare? Nu –
Chiar și regele-și părea mai mare
când pe tânărul harpist, dar tare,
să-l ucidă întru totul vru.
Dar când duhul peste el în ceață
se lăsă și-l frânse nemilos,
fără har el se văzu deodată
și prin beznă, superstițios,
sângele-i veni la judecată.
Gura-acum de-i picură amară,
pentru-acest pribeag doar prorocea
ca să fugă iar. A doua oară
astfel fu. Dar ca băiat, cândva
prorocise, ca și cum doar vine
se vărsau în gura-i de oțel;
toți pășeau, dar el pășea mai bine,
toți strigau, dar inima în el
îi striga. Acum era ruină
dintr-o demnitate ce s-a rupt,
iară gura ca un scoc de plină
îi era și nu putea să țină
un șuvoi neîntrerupt.
Traducere Mihail Nemeș
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.