Scara oranjeriei - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

Versailles

Aidoma unor regi pășind alene
ca, după datini, să se-arate-arar
prin șiruri lungi de plecăciuni curtene
în mantia singurătății doar –

tot solitară printre pălimare,
ce se înclină-abrupt de cum pornesc,
se-nalță scara: lin, și-apoi dispare
în cer spre nicăieri, prin har zeiesc;

de parcă ea poruncă ar fi dat
suitei să rămână-n loc, departe;
și s-o urmeze n-a mai cutezat,
și trena-i grea nu-i nimeni s-o mai poarte.




Traducere Mihail Nemeș



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.