Singurătatea este ca o ploaie.
Ea se ridică din mare înaintea serilor
din şesuri, care sunt depărtate şi retrase,
se duce la cer, care o are totdeauna.
Şi abia din cer cade pe oraş.
Plouă în orele corcite
când toate uliţele se îndreaptă spre dimineaţă
şi când iubiţii care n-au găsit nimic,
se despart dezamăgiţi şi trişti,
şi când oamenii care se urăsc,
trebuie să doarmă lalolaltă într-un pat
atunci singurătatea se duce cu apele.
Traducere Dinu Pillat
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.