Sonetele către Orfeu I, 17 - Rainer Maria Rilke
Adăugat de: Gerra Orivera

Jos, încîlcitul, Străbunul,
izvor-rădăcină
tuturor, însă nici unul
să-l ştie-n lumină.
Coif, corn de vînătoare,
bărbi pricepute,
fraţi în mînia lor mare,
femei ca lăute...
Crengi între ele se strîng,
libere nu-s nicăieri...
Una! ah, urcă nespus...
Însă mereu se mai frîng.
Ea se-arcuieşte-n tăceri
ca liră-abia sus.



vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.